Azi-dimineață, ieri-seară sau poate chiar acum câteva minute?

Cu toții o facem, mai des decât ne-ar plăcea să recunoaștem. Traficul, alarma care „n-a sunat”, șeful, guvernul, vecinul, partenerul, pisica, vremea și, mai recent, Mercur retrograd.

Obiceiul ăsta e probabil mai vechi decât ne imaginăm. Când ceva nu merge, mintea caută repede o explicație, fiindcă viața devine mai ușor de suportat atunci când putem arăta cu degetul spre o cauză. Uneori explicația e corectă. Alteori o repetăm atât de des, încât nici nu ne mai întrebăm dacă am ales vinovatul potrivit.

Dar dacă „vinovatul” nu e întotdeauna acolo unde ne-am obișnuit să-l căutăm? Există ceva care ne însoțește zi de zi și pe care rareori îl trecem în socoteală: locul, casa în care trăim. Casa în care ne trezim, lucrăm, ne odihnim, iubim, ne certăm, facem planuri și o luăm de la capăt.

La prima vedere, ideea pare exagerată. O casă e doar o casă: pereți, tavan, ferestre, un acoperiș deasupra capului. Un loc în care stai, nu unul care ține partea cuiva.

Și totuși, dacă tocmai asta e presupunerea greșită? Dacă locul contează mai mult decât crezi?

Poate că merită să privești mai atent casa în care te întorci în fiecare seară.

Nu-ți promit că această carte îți va schimba locuința peste noapte. S-ar putea însă să-ți schimbe felul în care o vezi. Iar o casă privită cu adevărat poate deveni, din vinovatul de serviciu, unul dintre cei mai buni aliați ai vieții tale.

Zic și eu.